Produse naturiste din aloie vera

Catedrala din Chartres

Catedrala din Chartres - pe care Rodin o numea "l'Acropole de la France"- este cel mai vechi sanctuar din Franta,  închinat Sfintei Fecioare. Nu demult am avut sansa sã vizitãm aceastã bijuterie a
arhitecturii în stil gotic.
Chartres este un "loc predestinat" încã din epoca gallo-romanã. Numele catedralei derivã de la tribul care ocupa regiunea înainte de cucerirea romanã, la tribu des Carnutes. Locul unde este construitã catedrala a fost una dintre principalele metropole druidice, dupã spusele lui César.

" C'est dans le pays des Carnutes, dans une contrée qu'on regarde comme le centre de la Gaule, qu'à des époques déterminées, tous les druides se réunissaient en un lieu consacré"Cceremoniile se desfãsurau în jurul unui put (de 33 metri adâncime, cu gura de intrare rotundã si fundul un pãtrat, ale cãrui colturi indicã cele patru puncte cardinale) care a fost descoperit sub osuarul catedralei. In put a fost aruncatã o fecioarã martirã, care  a devenit sfânta Modesta. In aceeasi criptã (care este cea mai vastã din Franta, ea având o lungime de 220 metri) am putut vedea o minunatã statuie - Notre Dame-sous-Terre, în care apostolii vedeau o prefigurare a Fecioarei Maria (La Vierge Noire). Statuia o reprezintã pe Fecioara cu pruncul. Ciudat este cã ea tine ochii închisi. Relicvarul din criptã contine o parte din voalul Fecioarei (la Sainte Chemise), dãruit locului de cult de cãtre Charles le Chauve în 876. Din voal, care mãsura la origine 5,35 metri lungime si 0,46 metri lãtime, nu s-au pãstrat decât trei bucãti, voalul fiind profanat si distrus în mare parte în timpul Revolutiei franceze. Aceste fragmente din voalul Fecioarei au fost restituite în secolul trecut. Analizele recente realizate de experti au atestat autencitatea tesutului, care dateazã din secolul 1 al erei noastre.
Edificiul este o întreagă enigma, fiind construit conform numărului aurului, o proporţie magică pentru studiul echilibrului şi armoniei. Găsim aici fel de fel de figuri geometrice care provin de la piramida lui Keops, de la templul lui Solomon şi de la multe alte monumente din Antichitatea greacă. Toate aceste comori arhitecturale sunt legate prin aceleaşi reguli sacre şi aceleaşi legi ale perfecţiunii.
Unul dintre aspectele interesante şi demne de consemnat este faptul că suprafaţa monumentului este egală, foarte exact, cu o sutime din baza Marii Piramide, iar catedrala din Chartres nu este altceva decât o sinteză între piramida lui Keops şi cercul de pietre de la Stonehenge, din Anglia. O altă bizarerie se afla în spatele turnului din stânga care are exact 365 de picioare, care corespunde cu numărul zilelor dintr-un an, iar cel din dreapta doar 28 de picioare, reprezentant cele 12 luni ale anului, având câte 28 de zile fiecare.
La solstiţiul din iunie, soarele luminează întotdeauna o piatră albă, prevăzută cu o scoabă din metal, situată în mijlocul corului. Pe această piesă din metal cade o dată pe an raza soarelui şi nu oricare ci cea din amiaza zilei de 21 iunie. Această operă este admirată în fiecare an de mii de vizitatori curioşi.
În urma unor cercetări s-a descoperit că dimensiunile catedralei derivă dintr-o unitate de măsură mai veche, evaluată la 0,73 metri. Această unitate de măsură reprezintă a suta mia parte din gradul paralelei care trece prin Chartres. Un alt fapt bizar este pânza de apă freatică care se găseşte sub catedrala la 37 metri adâncime. După cum era de aşteptat, bolta construcţiei are tot 37 metri înălţime. Oare s-a dorit crearea unei rezonante între distanţe sau între apă din subsol şi întreg edificiul?